wdreamer

Cu fiecare clipă care trece simt că am mai adăugat ceva la ceea ce aveam de spus. Oare câte cuvinte nerostite vor rămâne în şiragul gândurilor mele, în lupta cu necruţătorul timp? De ce ne este uneori atât de teamă de a spune ceea ce simţim, ceea ce gândim? Viaţa trece cu o viteză uimitoare. Poate că e momentul de a nu mai lăsa cuvintele să se mai piardă, de a avea încrederea şi forţa de a spune lucrurilor pe nume. Adun din fiecare lacrimă litere, una câte una. Timpul îmi arată că speranţa

E chiar atat de greu? Se pare ca tristetea si fericirea sunt surori si merg mana in mana... nu putem trai fericiti daca nu exista si putina tristete... cred! Tristetea este atat de neagra, atat de cruda! Te face sa fii nedrept, sa fi rau si nefericit! Te face sa nu mai ai puterea de a lupta pentru ceea ce ai crezut ca este al tau, te face sa te inchizi intr-o cochilie si sa traiesti din amintiri! Amintiri UNICE, pe care tristetea le va sterge cu timpul... 'Zambeste ca nu stii niciodata cine se poate indragosti de zambetul tau'... spunea o vorba. Daca nu am avea tristete nu am sti sa pretuim fericirea si nici amintirile. Problema este sa sti

Poti fi doar tu ? sau tu insuti reprezinti un interes :] ...